Photos: April 2011

Flüeli-Ranft | Elvetia

Flüeli-Ranft

In continuare, in cea de-a 5-a zi de la plecarea noastra din Romania, am pornit din Piesendorf spre Elvetia. Dupa putin timp am intrat in Tirol, unde era un peisaj incredibil de frumos, am trecut de Innsbruck si am ajuns sa trecem prin tunelul Arlberg, care are o lungime de aproximativ 14 km. La Feldkirch am trecut granita si am mers putin prin Liechtenstein. Mi-a placut Liechtenstein, foarte mult verde, insa soferii erau foarte dubiosi. De obicei in strainatate am intalnit numai soferi disciplinati care respectau regulile de circulatie cu strictete, insa pe cei din Liechtenstein ii recunosteai foarte usor fie dupa modul lor haotic de a conduce, fie dupa placutele negre cu numerele lor galbene. Am trecut apoi granita in Elvetia. Mergand pe autostrada pe langa Liechtenstein am vazut si castelul din Vaduz, care se vedea foarte frumos pe fundalul acela verde crud. Cand am lasat Liechtenstein-ul in spate am intrat pe o portiune scurta de drum ingust, care parea ca duce direct in munti.
Ceea ce mi s-a parut ca defineste aceasta tara superba, Elvetia, este cromatica peisajului: verde-alb-albastru, adica iarba-zapada-cerul, trei trepte care evident oscileaza in functie de anotimp. Pentru ca noi am fost toamna apareau si pete rosiatice si galbene. Un alt lucru care mi-a atras atentia a fost simplitatea "asezarilor omenesti". Totul este cu gust, ordonat, aerisit. Se creaza sentimentul de foarte mult spatiu. Nu au garduri, nu au acoperisuri rosii, verzi sau albastre si nici case portocalii, mov sau roz. Se rezuma in mare parte la maro, alb si negru.
Eram fascinati de peisaj. Totul atat de curat si de spatios. Am parasit autostrada si am plecat pe munte spre Flüeli-Ranft pe un drum foarte ingust, unde avea loc doar o masina. Cand a trebuit sa ne cazam a fost foarte interesant sa aflam ca din pacate vila unde trebuia sa stam, care apartinea de hotelul Paxmontana, era inchisa din septembrie pana in martie. Foarte amabil, receptionistul ne-a spus ca nu este nicio problema, ne va caza la hotelul Paxmontana. Incredibil. Acest hotel l-am asociat cu castelul Peles si avea o panorama incredibila asupra localitatii Flüeli-Ranft si a muntilor, iar intrarea...ca-n povesti. In camera aveam la dispozitie si un binoclu, ca sa putem observa si mai bine imprejurimile, iar tot din camera puteam sa vedem si lacul Sarner. Superb, absolut superb! Atunci cand am facut rezervarea, evident ca ne-am uitat si la hotel, nu doar la vila Paxmontana, insa preturile erau duble. Astfel, am fost cazati la un hotel ca din povesti, cu acelasi pret ca la vila la care facusem initial rezervarea.
Dupa ce ne-am cazat ne-am plimbat prin Flüeli-Ranft si prin zonele din apropiere.

Urmatoarea zi de dimineata am plecat spre Glacier 3000. Am facut foarte multe opriri printre care si la lacurile Brienz si Thun. La Glacier 3000 am urcat cu telecabina si a fost putin infricosator pentru ca traseul era foarte abrupt si a fost un singur stalp intermediar. Pretul unui bilet a fost cam 60 CHF (atunci aprox. 45 EUR). Sus am mers in Alpine Coaster. Mi-a placut foarte mult, pentru ca era foarte multa zapada si se vedeau doar varfuri de munti. Vara se pot face plimbari cu sania trasa de caini si multe alte activitati (aici este un link).
In continuare am mers spre Montreux, iar inainte de a intra in oras pe malul lacului Leman se afla Chateau de Chillon. Mi-a atras atentia in mod special acest castel, fiind situat langa lac, privelistea de la apus fiind extrem de frumoasa. In cadrul castelului era si o expozitie foto cu peisaje din Elvetia. Am postat mai jos o fotografie cu tabloul care mi-a placut cel mai mult. Urmatoarea oprire a fost Berna. Ne-am plimbat putin prin centrul orasului si am fost uimita de numarul mare de biciclisti si m-am gandit ca totusi este Elvetia, nu inspiri orice aer. Sa tot mergi cu bicicleta in Berna. Seara am ajuns in Flüeli-Ranft.

A treia zi a fost pentru Jungfraujoch. O experienta de neuitat. Jungfraujoch- top of Europe, se numeste asa deoarece acolo se afla gara situata la cea mai mare altitudine din Europa, la 3454m. A fost distractiv sa ajungem, deoarece am intarziat putin, cat sa nu avem timp sa cumparam bilete iar trenul urma sa plece. Astfel, am intrebat daca putem sa cumparam bilete din tren si dupa ce am primit un raspuns afirmativ am urcat in minunatul tren galben. Pretul unui bilet difera in functie de locurile in care se urca si de destinatie. Noi am plecat din Lauterbrunnen si a costat 160 CHF (atunci cam 120 EUR) de persoana. Cand am ajuns am trecut printr-un tunel si am ajuns la peste 3.500m. Am fost in palatul de gheata, unde erau sculpturi si tot felul de tuneluri in gheata, luminate frumos.
La intoarcere am oprit in Interlaken. Un orasel atat de cochet si de frumos, care dupa cum sugereaza si numele este situat intre doua lacuri, Brienz si Thun. Ne-am relaxat, plimbandu-ne si admirand orasul, in special parcul. Seara am ajuns in Flüeli-Ranft si am ramas pentru ultima seara din excursia noastra, in minunatul hotel Paxmontana. Era foarte frumos sa vedem in fiecare dimineata si seara cum deasupra lacului Sarner, pe care-l vedeam si din camera, se aseza un mare nor de ceata.

In a patra zi din Elvetia am pornit spre Luzern, direct la Kapellbrücke, unde sunt si foarte multe lebede. Luzern este un oras mai aglomerat, pentru ca este pe lista de destinatii preferate de turisti si nu atat de linistit cum mi-ar placea mie, dar este tot inconjurat de munti si are un centru istoric pitoresc si cu o zona pietonala plina de magazine si restaurante. Mi-a placut foarte mult la apus. Aceasta a fost ultima oprire din Elvetia. In acea zi am continuat sa mergem pana in Viena, unde am innoptat.
Astfel s-au scurs cele 9 zile. A fost o excursie speciala, cu experiente inedite, pe care ma bucur ca am avut ocazia sa le traiesc.

In concluzie, Elvetia este o tara admirabila din foarte multe puncte de vedere. Viata pare ideala, oamenii par fericiti, calmi, multumiti si in cateva zile petrecute acolo ca turist, iti transmit si tie acea stare de liniste, bucurie si relaxare. Singurul moment care te mai scoate din aceasta stare este acela cand trebuie sa apelezi la portofel. Consider ca este o tara in care totul este foarte scump, turismul este valorificat la maxim si platesti pentru asta cu varf si indesat. Dar probabil ca si acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii de acolo au o viata buna.

Primul drum din Elvetia

Hotelul Paxmontana

Flüeli-Ranft

Intrarea in hotel

Flüeli-Ranft

Flüeli-Ranft

Flüeli-Ranft si lacul Sarner

Glacier 3000

Alpine Coaster | Glacier 3000

Chateau de Chillon

Expozitie foto | Chateau de Chillon

Berna

Flüeli-Ranft

Hotelul Paxmontana | ultima zi

Tunelul spre Jungfraujoch

Jungfraujoch

Palatul de gheata | Jungfraujoch

Trenul care merge la Jungfraujoch

Interlaken

Luzern

Experienta Flüeli-Ranft ma duce cu gandul la: verde-alb-albastru, relaxare, liniste, munti, Jungfraujoch.

Transport: Masina | aprox. 250 litri motorina | aprox. 4500 km;

Cazare:
Viena: Hotel in Hernals 2* | 49 EUR / seara / camera + mic dejun;
Zell am See: Landhotel Martha 4* | 58 EUR / seara / camera + mic dejun;
Piesendorf: Hotel Tannenhof 3* | 88 EUR / seara / camera + demipensiune;
Flüeli-Ranft: Paxmontana 3* | 95 CHF=~ 75 EUR / seara / camera + mic dejun;

Ce am vizitat: Chateau de Chillon, Glacier 3000, Jungfraujoch, Interlaken, Berna, Luzern.

+ plimbarile relaxante, atmosfera linistita, oamenii, peisajul, hotelul;

- preturile foarte mari, in general, dar in special pentru funiculare sau telecabine.

Revenire: Da

Nota 10

In drum spre Elvetia | Austria, Germania

Pentru Elvetia mi-am dorit sa am timp la dispozitie si sa nu ma axez pe marile orase. Ne-am decis sa organizam aceasta excursie cu o ocazie speciala, in octombrie 2009. Pe 14 octombrie am plecat la drum lung spre Elvetia. Seara am ajuns in Parndorf, o localitate de langa autostrada A4, aproape de Viena, unde este un outlet cu foarte multe marci, cu 150 de magazine (dupa cum spun ei; am pus aici un link catre o brosura realizata de ei). Arata ca un mic orasel foarte cochet, cu cafenele si restaurante, iar seara este foarte frumos luminat. Apoi am plecat spre Viena, unde am si ramas peste noapte.

Urmatoarea zi am plecat spre Munchen, pe A1 spre Salzburg, iar dupa Linz a inceput partea mea preferata de autostrada. Sunt portiuni cu 3 benzi, peisaj foarte frumos si mai ales Landzeit, un restaurant de pe autostrada unde au mancare incredibil de buna. Noi preferam pe cele cu autoservire, care pot fi identificate pe o harta dintr-o brosura de-a lor care se gaseste la intrare la oricare dintre restaurantele lor, prin faptul ca in dreptul lor scrie "Markt" (aici am pus un link; apoi apasati pe Landzeit).

In continuare am trecut in Germania, unde nu era limita de viteza pe autostrada ci era recomandata viteza de 130 km/h. Desi eram in octombrie a inceput sa ninga destul de puternic, devenind si mai frumos traseul.

De la intrare in Munchen pana in centru se ajunge foarte usor si foarte rapid. Am lasat masina la o parcare privata din centru si am plecat in Marienplatz. Munchen a insemnat mereu pentru mine orasul cel mai potrivit pentru cumparaturi si orasul cu restaurantele si terasele cu cea mai placuta atmosfera. Mi-a placut foarte mult cand am mancat in ninsoare, in picioare, in frig, in piata Viktualienmarkt. Mi-a mai placut foarte mult metroul lor, castelul Nymphenburg si showroom-ul lor imens BMW.

Seara am plecat spre Zell am See, unde am si dormit.

Urmatoarea zi am dedicat-o Salzburg-ului, deocamdata orasul meu preferat. Seara ne-am cazat pentru 2 nopti in Piesendorf. Am ales acest loc deoarece cu un an inainte am fost la ski in Kaprun si am decis sa stam tot aici in Piesendorf. Este un hotel incredibil de frumos, locatie superba, al unei familii, unde toti sunt foarte prietenosi si dispusi sa te ajute in orice problema.

Innsbruck a fost destinatia ulterioara. A fost socant sa vedem nameti de zapada pe drum dar acest lucru se intampla doar cand urcam foarte mult, in Innsbruck chiar ploua. Este un oras frumos, evident, unde poate mi-as dori sa locuiesc.

Toate aceste locatii au reprezentat inceputul unei excursii speciale, fiecare dintre ele contribuind in mod diferit la dobandirea unor experiente deosebite, pe care sper sa le mai intalnesc.